Someş pe marginea ta

Nu s-ar mai face iarba

Să rămână râpul gol

Cum am rămas eu cu dor

Eu cu dor, mândra cu dor

Trebui-ne-ar un doctor

Doctor să ne lecuiască

Moartea să nu ne găsească

Tăt aşa zice dorul

Că de urât moare omul

Minte dorul ca şi-un câine

Că de urât nu moare nimeni

De s-ar muri de urât

Demult eram in pământ

De s-ar muri de necaz

Eu demult n-aş fi rămas

Că de dor şi de urât

Mă leagăn ca frunza-n vânt

Şi de-atâta jele mare

Mă usc ca iarba la soare