Suflă vântul iarba crește
Vai de omul ce iubește
Nu moare nici nu trăiește
Și mereu se necăjește

Se bate cu gândurile
Ca apa cu malurile
Întrebat-am pe om viu
Rostul dragostei să știu

Am umblat și-am colindat
La toți oamenii din sat
La locul iubitului
Prinsăi boala dorului

Fă-mă lună ce mi-i face
Că doru-n inimă zace
Fă-mă roata stelelor
În calea feciorilor
Măcar vântul să-l aud
Pe bagea să nu-l zăuit