I.
Frunzuliță sânziene,
Bădița tare mă teme
M-ar păzi dar n-are vreme
Frunzuliță sânziene,
Bădița care mă teme
M-ar păzi dar n-are vreme

Toată vara-i de lucrat
Mă lasă singură-n sat
Se-ntoarce tot amânat

II.
Nu se teamă, n-am pe nime’
Ca el dorul să-mi aline
Și să îmi gândească bine
Nu se teamă, n-am pe nime’
Ca el dorul să-mi aline
Și să îmi gândească bine

Oricât aș probi și-aș vrea
Cu ochii nu pot vedea
Decât numai pe bagea

III.
De el de nu mi-ar fi dor
N-aș ieși seara-n obor
Desculță, în capul gol
De el de nu mi-ar fi dor
N-aș ieși seara-n obor
Desculță, în capul gol

Seara la vreme de cină
N-aș ieși seara-n grădină
Desculță, cu cârpa-n mână
Să-l aud pe drum trecând
Cu cocia scârțâind
De la codru scoborând