Două mândre din Chișoda
De doi ani le țin cu vorba
Amândouă îs frumoase
Și firea mi-i lăcomoasă
Amândouă îs frumoase
Și firea mi-i lăcomoasă

Una-i ‘naltă și negruță
Alta-i bălă și micuță
Da’ mândrele afurisite
Nu se lasă înșeluite
Da’ mândrele afurisite
Nu se lasă înșeluite

N-am știut cum să mă feresc
Ca să nu le învrăjbesc
Da’ mi s-o stricat socoata
C-or aflat una de alta
Da’ mi s-o stricat socoata
C-or aflat una de alta

De o vreme s-or gândit
Să mă ia la pigluit
S-or vorbit să mă țesele
Feri-mă, Doamne, de ele!
S-or vorbit să mă țesele
Feri-mă, Doamne, de ele!

Da’ nici eu nu mi-s de ieri
Să mă las prins de muieri
Și n-oi fi bolând să mor
Să mă las în nada lor
Și n-oi fi bolând să mor
Să mă las în nada lor

Le las iute pe-amândouă
Și-mi găsesc mândruță nouă
Din Giroc ori din Ghiroda
Da’ nicicând de la Chișoda
Din Giroc ori din Ghiroda
Da’ nicicând de la Chișoda